Am fost un baiat rau anul trecut (si anul asta). Nu mi-am reparat toate bugurile. Unele chiar evidente. Nu am vazut inca PHP6. Nu am urmarit niciun webcast, nu am citit nicio carte de specialitate. Doar readeru (si nu-i suficient). Si, evident am bloguit cam gay (doar eu pot spune asta! :D). Prima explicatie? Am lucrat. Dar pe cine pot pacali asa? Am salvat mosi din blocuri in flacari si am ajutat babe sa treaca strada? Cam mult, nu!? Ei bine, poate am jucat prea mult WoW.

Doar o comparatie, dar mergand prin Azeroth atent la discutiile din ghilda: programarea in PHP (si in genere) e ca un MMORPG. E o analogie exagerata poate, dar fiti atenti: cam cat de bun e codul scris cand incepi sa programezi cu tutorialul PHP.net? Esti un noob, un paladin (nu mai stiu care e cea mai preferata clasa) de nivelul 1 cu o arma de lemn si speriat de porci/iepuri/critteri. Si insistand excesiv, un nou limbaj de programare e o misiune (quest) pentru obtinerea de puncte de experienta sau pentru dezvoltarea caracterului.

Unii dintre noi se level-uiesc incet, ucigand demonii siteurilor personale, paginilor de contact, blogurilor sau guestbook-urilor. Altii sar direct la nivelul 40 in companii maricele sau foarte active online si isi regasesc caracterele la graveyard pentru gatuieli de performata, brese de securitate sau lipsa de potiuni de mana (idei de dezvoltare). Fiecare dintre noi invata, la rate diferite si cu cicatricele de rigoare. Totusi, cei ce avanseaza mai usor sunt cei care invata de la jucatorii experimentati. Exista, la fel ca si in WoW, un spirit de noncombativitate care, cred, oglindeste comunitatea PHP.

PS: daca nu ai auzit de incidentul Corrupted Blood, recomand sa citesti despre el. E un experiment sociologic fantastic. Adica exista si-n comunitatea PHP-istilor destui plague spreaders.